Să mergem să zburăm, am mine de creion colorat şi ghirlande subţiri rămase de la ascuţitoare, să le aruncăm deasupra norilor şi să râdem ca nişte hiene, fiindcă numai noi am ştii de ce picurii de ploaie sunt roz şi verzi şi portocalii şi turcoaz. Restul oamenilor s-ar uita speriaţi că pe umbrelă sunt urme de lemn şi aşchii minuscule şi colorate în violet, de parcă norii ar decoji creioane. Sau am putea la fel de bine să înotăm printre corăbiile de fum ale tărâmului de vată, unde este oxigen din belşug, şi să îmbrăţişăm rândunicile ce se ratăcesc în căutarea lor de mâncărică şi să le arătăm drumul cârâind ca nişte ciori în direcţia greşită, sperând să înţeleagă aluzia.

Daaaa... Să pescuim căpşuni cu plase de fluturi, apoi să le stoarcem cu mâinile goale, până ne stropesc în ochi, pe haine, în păr, peste tot, şi să fim roşii ca niste porodici emoţionaţi, iar lumea să râdă de nebunia noastră cu miros dulce.

[Vara]