Random

Cine zice că nu e nebun înseamnă ca tocmai a înnebunit, dar e în faza de negare. Ca la drogaţi etc.
Eu una am acceptat până la urmă asta, faptul că-s nebună; eram furioasă la început, dar asta e doar una din fazele nebuniei, până ajungi la acceptare şi, la final, faptele nebuneşti. Sinuciderea e una din ele. Nu şi în cazul meu, desigur, fiecare cu nebunia lui.
Eu sunt nebună cu cărţile şi fotografia. Şi sunt nebună cu oamenii. Iubesc toţi oamenii, am făcut chiar si un post cu o părticică din persoanele pe care le iubesc. Le iubesc fără motiv, pur şi simplu le iubesc, pe fiecare în mod diferit. Pe sora mea o iubesc într-un fel iar pe verişorii mei sau pe prietenii mei sau pe alţii în alte moduri, de exemplu pe Zuzu, pe ea o iubesc momentan cel mai mult pentru că e mică şi are ochi albaştri. Ştiu, v-am spus de la început că sunt nebună.
Şi mai am şi-un defect: nu sunt capabilă să urăsc. Oricât de mult îmi displace ceea ce a făcut un om, nu-l pot urî cu adevarat sau să-i doresc moartea, nici macar în gând.
Însă pot să rănesc oamenii. Iubirea asta vine din toate părţile şi-mi intră-n ochi, îi închid puţin să-i pot vedea mai bine şi-n clipele acelea sunt periculoasă şi chiar rănesc oamenii, oamenii mei dragi.
Asta sunt eu. Nebuna. Şi sper că şi voi mă iubiţi.